Săracul și cei trei galbeni

trei banuti

Odată, un om sărac găsi pe drum trei galbeni. Strălucirea aurului din mâna lui îi stârni pofta de bogăție și acum mintea lui zbura la luxul de la palat, la mâncăruri alese, la straie scumpe, și câte și mai câte se pot cumpăra cu galbeni.

*Dar aceștia sunt numai trei galbeni, își spuse el, ce să fac mai întâi?*

Și, ca să se gândească mai bine, se opri la primul han și până una alta, ceru un pui fript. Desigur că șovăi mult stăpânul hanului până să i-l servească; dar sărmanul om, ghicind motivul șovăielii, puse un galben strălucitor pe masă și cu un glas domol, îl mai rugă o dată:

-Fii bun și adu-mi un pui fript!

Când privi galbenul, stăpânul hanului îngălbeni și el, căci în aceeași clipă îi fulgeră prin minte că bărbatul din fața lui nu putea fi decât un prinț, sau oricum un mare bogătaș risipitor, căruia îi plăcea să umble travestit. Căci mai avusese el de-a face cu mulți oameni de  aceștia. Cerându-și mii de iertăciuni, se retrase, cu mii de plecăciuni, ca să revină imediat după aceea, cu un pui mare fript.

Tot gândindu-se cum să facă să-și înmulțească cei trei galbeni, el mai ceru între timp trei plăcinte cu mere și vin bun, dar tot nu-i veni în minte nici o idee năstrușnică.

Plictisit și îngândurat, se ridică să plece. Spre mirarea lui, stăpânul hanului îi dădu înapoi galbenul pe care îl lăsase pe masă, împreună cu un coș cît toate zilele plin de bunătăți, și în timp ce se închina în fața lui, până la pământ, îl rugă stăruitor să nu-l uite:

-Onorat de prezența Voastră în hanul meu, vă rog să nu uitați de purtarea mea cu Înălțimea Voastră, și când oi avea și eu vreo rugăminte să mi-o împliniți, încheie hangiul, întinzându-i timid coșul cu bunătăți.

-Îți mulțumesc, omule, și fii sigur că nu voi uita bunătatea ta, îi răspunse omulcel sărac, uluit de ce puteri miraculoase începea să dovedească un singur galben.

Și de unde credea că pierduse unul din galbeni, rămase cu tot ce venise, ba pe deasupra și un coș cu merinde alese, pe lângă supunerea și prețuirea hangiului. Ceea ce se petrecuse la han i-a dat ghes să mai intre și la croitorul de alături, prevenit din timp de o slugă a hangiului că un prinț de seamă se află acolo, îmbrăcat în cerșetor. Intră să-și comande un costum frumos. Croitorul începu să-i arate cele mai fistichii și mai înzorzonate costume:

-Tot ce vă place din prăvălia mea vă aparține și mă voi simți îndatorat dacă vă alegeți ceea ce vă doriți, fără a-mi plăti nici un galben, ci doar cu rugămintea ca de azi înainte să vă faceți costume numai la mine, îi vorbi croitorul.

Și omul cel sărac își alese câteva dintre cele mai frumoase costume și-i făgădui croitorului că numai la el va veni de azi înainte. Plecând cu costumele îi spuse croitorului că după colț îl așteaptă caleașca sa. Așadar, și de la croitor plecă cu toate onorurile și cum lângă croitor locuia cizmarul, prevenit și el, povestea s-a desfășurat la fel, încât, omul cel mai prăpădit și mai neștiut de nimeni, din zorii zilei, ajunsese cel mai împopoțonat  și cel mai vestit până la asfințitul soarelui. Văzându-l vecinii cât de încărcat de lucruri scumpe se întorcea acasă, când știau ei cum plecase în zori, se minunară și-l întrebară:

-Dar prin ce minune te-ai îmbogățit așa într-o singură zi? Ce comoară ai găsit?

-N-am găsit decât trei galbeni în drum, dar până seara s-au înmulțit. Dacă oți găsi și voi, veniți și vă voi spune toată povestea, le răspunse el simplu.

Dar, n-a venit nimeni să-l roage să-i povestească, fiindcă nimeni n-a mai găsit de atunci nici un galben pe drum, darămite trei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *