Povestea fetei de croitor și a feciorului de împărat

Trăia odată un croitor, care avea trei fete. Într-o zi, feciorul împăratului veni la el și-i zise:

-Coase-mi o mantie de flori.Croiturul se duse la fata cea mare și o întrebă:

-A venit azi la mine feciorul împăratului și-a cerut să-i cos  o mantie de flori. Ce să fac?

Dar fata nu înțelese nimic și nu fu în stare să răspundă. Trecu noaptea, veni și ziua a doua. Croitorul se duse la atelier și căzu pe gânduri. Stătu și chibzui până seara, dar zadarnic, nimic nu hotărâ. În aceeași seară, se duse la cea de-a doua fata, mijlocia, și-i povesti și ei  de cerințele feciorului de împărat. La fel si ea, nu înțelesese nimic și nu găsi nici o scăpare.

Mai trecu o noapte. Dimineața, croitorul iarăși se duse la atelier, se gândi tot până la apusul soarelui și nici de data asta nu ghici despre ce este vorba. Iar seara, plecă și la cea de-a treia fată, mezina, căreia îi povesti totul.

Ea îi răspunse:

-Apoi despre asta nici nu merită să te frămânți. Cum se va ivi mâine feciorul de împărat  la tine , spune-i:* Ca să-și cos mantia de flori, trebuie foarfeci, ață și degetar tot din flori. Dacă-mi vei da de toate astea, atunci am să-ți fac.*

Feciorul împăratului veni a patra zi. După răspunsul primit, înțelese că croitorul trebuie să aibă trei fete și că în prima noapte se sfătuise cu cea mai mare, în a doua noapte cu cea mijlocie, dar nimic nu reușise să afle. Iar în a treia noapte, el vorbise cu mezina și tocmai ea născocise răspunsul.

Și feciorul de împărat se îndrăgosti de mezină fără s-o fi văzut și trimise după ea pețitori.

Ascultați mai departe. Feciorul împăratului era logodit cu o prințesă bogată. Și iată că zvonurile îi ajunseseră la urechi, cum că feciorul împăratului trimite pețitori la fata croitorului. De aceea ea hotărâ să zădărnicească acest lucru prin toate  chipurile câte-ar exista și căuta să afle cine trebuie să ducă darurile de la palat la logodnică. Astfel află că feciorul împăratului trimite fetei o tavă cu fel de fel de bucate. Prințesa se mânie peste poate de gelozie, se duse la un slujnic, îi dărui mulți bani și-i ceru:

-Mănâncă tu însuți de acolo un pumn de orez, o aripă de pui și ia puțin șerbet!

Sluga îi îndeplini rugămintea, după aceea duse tava fetei croitorului. Și ea văzu: cineva umblase la farfurii. Hotărâ fata că feciorul împăratului îi trimisese resturile de la cină, nu mâncă nimic și-i răspunse în versuri: Pilaful pe jumătate ciugulit; un pumn de orez abia-ami primit. Și păsările fără de-o aripă, orez puțin tu mi-ai trimis în pripă.

Cît își bătu feciorul împăratului capul, îi fu peste puteri să înțeleagă ce înseamnă asta.

În ziua următoare, el cumpără o pereche de  papuci frumoși și porunci să i se ducă fetei. Prințesa află și acest lucru, se duse  la slujitorul care trebuia să plece, îi dădu bani mulți și-l rugă:

-Mai întâi încalță tu papucii, mergi cu ei mult, să se strice. Și numai după aceea du-i!

Sluga așa și făcu. Duse fetei croitorului papucii rupți, iar fata nici nu-i încălță și-i trimise înapoi.

După ce se află de logodnă, prințesa înceu să trimită oameni la feciorul îmăratului și aceștia îi spuneau  că fata, vai, nu-i bună de nimic. Așa o ținu până la nuntă.

Și iată că pe feciorul împăratului și pe fată îi duseră în camera însurățeilor. Dar el nici n-o privi și adormi.

Dimineața, mireasa spuse despre asta soacrei. Și ea ce știa: În această zi, fiul ei se va duce în grădina cu flori galbene. Căci avea trei grădini, una cu flori galbene, una cu flori roșii și una cu flori albe. Feciorul se plimba zilnic prin grădini iar acum era rândul grădinii cu flori galbene. Soacra îi zise fetei:

– Urcă-te pe cal și du-te la grădina cu flori galbene. Cum ajungi, bate în porți. Prințul îți va deschide.Tu cere-i un buchet de flori galbene  și el îți va da.  cum primești buchetul, întoarce-te și nu mai scoate nici o vorbă.

Fata întocmai și făcu. Încălecă pe un cal, plecă la grădina cu flori galbene și bătu.  Prințul deschise porțile  și ea zise:

-Vreau flori, vreau un buchet, repede, grăbește-te!

Prințul se duse, rupse un buchet de flori galbene, le dădu fetei și dori să vorbească, dar ea încălecă în grabă și plecă iute ca vântul.

A doua zi soacra îi zise:

-Astăzi, fiul meu va fi în grădina cu flori albe. Încalecă un cal alb, du-te la grădină, bate în porți, prințul îți va deschide, iar tu cere-i un buchet cu flori albe. El va rupe florile  și ți le va da; fii cu băgare de seamă, nu vorbi nimic și întoarce-te repede.

Fata călări un cal alb, bătu în porți, prințul deschise și-i ieși în întâmpinare. Și de data aceasta fata îi ceru:

-Vreau flori, vreau un buchet, repede, grăbește-te!

Prințul rupse flori albe, le legă în buchet și buchtul îl dădu fetei. dori să-i vorbească, dar ea sări pe cal și se depărtă ca gândul.

În a treia zi, soacra îi zise fetei:

-Încalecă azi un cal murg, îndreaptă-te la grădina cu flori roșii și bate la porți. Cum iese fiul meu, ca și mai înainte  cere-i un buchet de flori roșii. el îți va da florile, iar tu zi-i * Cordonul mi-e prea strâns și nu-l pot desface, taie-l!* Cum va aduce cuțitul, pune mâna sub el ca să-ți taie un deget. Și cum te tai, țipă: *Vai degetul meu! Vai, degetul meu!* Apoi, ia buchetul, încalecă și pleacă de-acolo.

Fata făcu întocmai. Înșeuă un cal murg, se duse la grădină, bătu și prințul îi deschise.  Ea grăi:

– Vreau flori, vreau un buchet, repede, grăbește-te!

Prințul rupse un buchet de flori, le dădu fetei și aceasta zise:

-Cordonul mi s-a strâns prea tare și nu pot desface nodul. Ia un cuțit și taie-l!

Prințul aduse un cuțit și voi să taie nodul,  Dar fata use mâna sub tăiș și își răni degetul mare. Atunci țipă:

-Vai, degetul meu! Vai, degetul meu!

Apoi se urcă pe cal și-i dădu pinteni.

Când prințul se întoarse acasa, fata începu iar să strige:

-Vai, degetul meu! Vai, degetul meu!

Prințul rămase uimit; înțelesese că strigătul e al acelei fete, care fusese în grădini. Iar toate aceste nopți, prințul nu dormise din pricina dragostei pentru fata pe care o văzuse în grădini. El se apropie  și o privi cu luare-aminte și ce văzu:da, era aceeași fată care venise în grădina cu flori galbene, în grădina cu flori albe și în grădina cu flori roșii.

Plânse prințul de bucurie și o întrebă:

-Fată dragă, ce să se fi întâmplat?

Iar ea îi povesti despre toate, iar prințul o îmbrățișă. Și iată că pentru șapte zile și șapte nopți îmfrumusețară orațul și nuntiră.

Întocmai cum aceasă fată și feciorul împăratului și-au îndeplinit dorințele, așa să se îndeplinească și dorințele voastre, ale tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *