A fost o dată un om care avea o fată frumoasă și vedea cum toți băieții erau fermecați de frumusețea ei. Într-o zi veniră doi băieți care erau rivali, se prezentară fetei și-i spuse: Am venit la tine. Ea îi întrebă: Ce doriți voi? Iar ei îi răspunseră: Te iubim și am venit sa te cerem de nevastă. Tânăra fată îi prezentă pe cei doi flăcăi tatălui.
Tatăl îi vede pe cei doi băieți și-i întreabă: Ce doriți voi, fiilor, de ați venit aici?
Suntem rivali și am venit la fata ta, dorind s-o luăm în căsătorie. Tatăl îi ascultă și le răspunse: Mergeți să dormiți la voi acasa, în astă-noapte și întoarceți-vă mâine. Mâine voi decide care din voi doi se va căsători cu fiica mea.
Băieții ascultară de aceste cuvinte și se înapoiară să doarmă la ei acasa. Dar, dis-de-dimineață, a doua zi, se sculară și reveniră la tatăl fetei. *Iată-ne!* Tatăl fetei îi ascultă și le spuse: Stați aici și așteptați-mă, că mă duc să cumpăr o bucată de stofă de la târg. Cei doi tineri ascultară cuvintele tatălui și-l așteptară, iar acesta se ridică, luă banii și se duse la târg. Ajuns acolo, cumpără o bcată de stofă și se întoarse acasa. Își chemă fata și le spuse tinerilor: Fiilor, voi sunteți doi și eu nu am decât o fată. Căruia dintre voi trebuie să o dau? Și pe care dintre voi trebuie să-l înlătur? Iată aici o stofă, o voi rupe în două și voi da câte o bucată fiecăruia dintre voi. Acela care va termina primul o haină din această stofă, va fi soțul ficei mele.
Tinerii croiesc haina, se grăbesc s-o coasă, în timp ce tatăl fetei îi privea lucrând. Atunci el chemă pe fiica sa la locul unde se afla pețitorii, și-i dă ață spunându-i: Iată ața! Înnoad-o și da-o acestor tineri. Ea ascultă pe tatăl său, luă ața și se așeză lângă ei. Dar fata era șireată, lucru pe care nu-l știa nici tatăl său, nici cei doi pețitori. Ea singură știa pe care dintre cei doi flăcăi îl iubea. Tatăl se duse în casă și aștepta ca tinerii să termine de cusut hainele, zicându-și în sinea lui: Cel ce termină primul va fi soțul fiicei mele.
Fata începu să facă nod la ață și pețiotorii își luară acele și începură să coase.. dar fata era tare șireată. Ea innodă fire foarte scurte pentru acela pe care îl iubea și fire lungi din cale-afară pentru cel pe care nu îl iubea. Iată însă că până la amiază tinerii n-ai terminat de cusut. Ea ontinua să facă nod la ață și ei să lucreze de zor, iar pe înserate, tânărul care avea firul mai scurt termină cusutul, iar celălalt tânăr abia prididise să însăileze haina.
Când tatăl fetelor veni, spuse tinerilor: Ați cusut până acum și n-ați terminat hainele?
Primul dintre ei se ridică și-i spuse: Taică, iată.., lucrul meu a fost terminat.
Celălalt lăsă capul în jos,necăjit.
Tatăl îi privi și spuse: Dragi băieți, când ați venit amândoi să mi-o cereți de nevastă pe singura mea fiică, eu nu știam pe care să îl aleg; de aceea am cumpărat o bucată de stofă, am dat-o în două și v-am pus să coaseți câte o haină. Tatăl gândise în felul următor: Dacă tânărul care termină mai repede de cusut va lua pe fiica mea de soție, atunci va munci cu hărnicie și va putea avea s-o hrănească.
Tatăl însă nu avea habar de siretenia fiicei sale, nu știa că de fapt ea își alesese singură soțul.
Astfel, unul dintre flăcăi primise fata iar celălalt plecă acasă fără să bănuiască măcar șiretenia tinerei.