Cocorul și bîtlănița

[dropcap1]O[/dropcap1] BUHĂ ZBURA, nici capul n-o durea.
Şi cum zbura aşa, ici-colo se-aşeza, din coadă că dădea, în jur se tot uita şi iarăşi că-mi zbura; zbura aşa şi iar se aşeza, din coadă că dădea, în jur se tot uita şi apoi iar zbura, zbura, zbura… Acesta este numai un început de poveste, dar povestea e cu totul alta.
Trăiau odată pe baltă un cocor şi o bîtlăniţă. Îşi dura¬seră amîndoi cîte o căsuţă: cocorul, la un capăt al bălţii, bîtlănita, la celălalt.
Cocorul se cam plictisise de viaţa lui de holtei şi se gîndi într-o zi să se însoare.
„Ia să mă duc s-o peţesc pe bîtlăniţă!” îşi spuse el.
Şi o porni cătinel, lipa-lipa prin cel smîrc, mîndru ca un cocostîrc, şapte verste lungi, frăţie, de ajunse la chindie…
Şi cum ajunse, bătu cioca-cioca la uşa căsuţei:
– Acasă-i bîtlăniţa frumoasă?
– Acasă.
– Ia spune, vrei să mă iei de bărbat?
– Ba, cocorule, că prea eşti deşirat. Ti-e ia săracă şi nici că te-mbracă, greoi eşti la zbor şi lung de picior, ai mers de gînsac, nu-mi placi nici de leac! Să mă laşi în pace, lunganule!…
Cocorul se întoarse acasă tare amărît.
În vremea asta bîtlăniţa se răzgîndi şi-şi zise: „To¬tuşi, decît singurică de urît să mor, mai bine nevastă de cocor…”
Şi o porni pe loc spre căsuţa cocorului:
– Ia-mă de nevastă, cocorule!
Iar cocorul de colea:
– Nu te mai vreau nevasta mea! De-acu’ nu mă-nsor pînă mor! Viaţa de holtei îmi place, să mă laşi în pace!
De ruşine, bîtlănita se puse pe bocit şi se-ntoarse acasă. Dar de-ndată ce plecă, cocorul cugetă: „Rău am făcut că n-am luat-o de nevastă! Să trăieşti singur pe lume, fără rost, e tare prost !”
Şi iarăşi lipa-lipa spre căsuţa bătlăniţei:
– Lele bîtlănită, iaca-s hotărît să mă-nsor. Ia-l de bărbat pe cocor!
– Nu, cocorule, îi spuse ea, nu te-oi lua, că rău m-ai supărat!
Şi o porni cocorul spre casă tare amărît. Dar de-ndată ce plecă, bîtlăniţă cugetă: „Oare de ce l-am alungat? Zău că-i păcat! Decît singurică de alean să mor, mai bine îl iau pe cocor”.
Şi cît ai bate din palme se şi înfăţişă la căsuţa cocoru¬lui. Dar acesta, nici s-audă.
De atunci se spune că pînă azi, cînd vine cocorul la bîtlăniţă, cînd bîtlăniţă la cocor… Mereu se peţesc, dar nu se mai hotărăsc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *