[dropcap1]O[/dropcap1] BUHĂ ZBURA, nici capul n-o durea.
Şi cum zbura aşa, ici-colo se-aşeza, din coadă că dădea, în jur se tot uita şi iarăşi că-mi zbura; zbura aşa şi iar se aşeza, din coadă că dădea, în jur se tot uita şi apoi iar zbura, zbura, zbura… Acesta este numai un început de poveste, dar povestea e cu totul alta.
Trăiau odată pe baltă un cocor şi o bîtlăniţă. Îşi dura¬seră amîndoi cîte o căsuţă: cocorul, la un capăt al bălţii, bîtlănita, la celălalt.
Cocorul se cam plictisise de viaţa lui de holtei şi se gîndi într-o zi să se însoare.
„Ia să mă duc s-o peţesc pe bîtlăniţă!” îşi spuse el.
Şi o porni cătinel, lipa-lipa prin cel smîrc, mîndru ca un cocostîrc, şapte verste lungi, frăţie, de ajunse la chindie…
Şi cum ajunse, bătu cioca-cioca la uşa căsuţei:
– Acasă-i bîtlăniţa frumoasă?
– Acasă.
– Ia spune, vrei să mă iei de bărbat?
– Ba, cocorule, că prea eşti deşirat. Ti-e ia săracă şi nici că te-mbracă, greoi eşti la zbor şi lung de picior, ai mers de gînsac, nu-mi placi nici de leac! Să mă laşi în pace, lunganule!…
Cocorul se întoarse acasă tare amărît.
În vremea asta bîtlăniţa se răzgîndi şi-şi zise: „To¬tuşi, decît singurică de urît să mor, mai bine nevastă de cocor…”
Şi o porni pe loc spre căsuţa cocorului:
– Ia-mă de nevastă, cocorule!
Iar cocorul de colea:
– Nu te mai vreau nevasta mea! De-acu’ nu mă-nsor pînă mor! Viaţa de holtei îmi place, să mă laşi în pace!
De ruşine, bîtlănita se puse pe bocit şi se-ntoarse acasă. Dar de-ndată ce plecă, cocorul cugetă: „Rău am făcut că n-am luat-o de nevastă! Să trăieşti singur pe lume, fără rost, e tare prost !”
Şi iarăşi lipa-lipa spre căsuţa bătlăniţei:
– Lele bîtlănită, iaca-s hotărît să mă-nsor. Ia-l de bărbat pe cocor!
– Nu, cocorule, îi spuse ea, nu te-oi lua, că rău m-ai supărat!
Şi o porni cocorul spre casă tare amărît. Dar de-ndată ce plecă, bîtlăniţă cugetă: „Oare de ce l-am alungat? Zău că-i păcat! Decît singurică de alean să mor, mai bine îl iau pe cocor”.
Şi cît ai bate din palme se şi înfăţişă la căsuţa cocoru¬lui. Dar acesta, nici s-audă.
De atunci se spune că pînă azi, cînd vine cocorul la bîtlăniţă, cînd bîtlăniţă la cocor… Mereu se peţesc, dar nu se mai hotărăsc