Povești Chineze

RSS feed for this section

Podul pisicii

Podul pisicii   Trăia pe o străduță din Hangio, lângă un pod, un bătrân cizmar. Acesta, fiind singur, crescuse o pisică care n-avea nici un fir de păr pe ea. Era așa de urâtă, că-ți era teamă să te uiți la ea. Și era leneșă cum nu s-a mai văzut: nu prindea șoareci și îi […]

Cinci ouă tari

Demult, demult, trăia un țăran. El era sărac lipit pământului și umbla prin sate după lucru. Și a umblat el, multe locuri a văzut, dar de lucru nu a găsit. Și iată că, într-o bună zi, când de-abia se mai ținea pe picioare de oboseală și nu mai putea de foame, zări o cârciumă, intră […]

Așa este

Trăia odată un bogătaș poreclit Ardei-Iute. Era un om tare zgârcit și hain. Ce mai, lumea spunea despre el că are suflet de câine. Ardei-Iute avea un argat pe nume Ciau-Ta, care nu era de prin partea locului. Venise din alt ținut și argățea la boier de vreo șapte-opt ani. Într-o zi Ciau-Ta se îmbolnăvi […]

Leac pentru nemurire

SE spune că un împărat de demult, care ca toți împărații trăia în belșug și fericire, era chinuit de gândul morții. Cum să pleci din viața asta atât de frumoasă, gândea înălțimea sa, când nu știi ce te-așteaptă dincolo? Oare nu s-ar putea găsi un leac, ceva care să mă facă nemuritor?

Prostul lacom

[dropcap1]E[/dropcap1]RA odată un om atât de lacom și apucător, încât nu putea vedea la cineva un lucru, fără a încerca să-l fure, să-l facă al lui. Într-o zi, văzu că într-un templu nou se instalază un clopot mare și frumos. Puse gând să-l fure,

Gluma Proastă

[dropcap1]E[/dropcap1]RAU odata doi voinici, buni prieteni, dar care se vedeau rar. Pentru că unul locuia în vestul oraşului, iar celălalt în est. Într-o zi se întâlniră din întâmplare pe stradă. Nu se mai văzură tare de mult. Bucuroși, s-au invitat reciproc la un pahar, să cinstească întâlnirea. Intrară într-un birt și după două-trei pahare, unul […]

Grădina Zeiței de Jad

Grădina zeiței de jad se află pe coasta Muntelui Peștera Vrăjită. De fapt, Grădina zeiței de jad nu este decât un delușor. Bătrânii spun că pe vremuri, pe Muntele Peșterii Vrăjite erau numai pietre goale: nu creștea nici o rădăcină de copac, nici un fir de iarbă. Oamenii care locuiau aici, toți spărgătorii de pietre, […]