[dropcap1]Î[/dropcap1]N TIMP CE-ŞI ARA CÎMPUL, un ţăran se pomeni pe neaşteptate cu un urs, mormăind în spatele lui ;
– Pregăteşte-te, că-te mănînc!
– Dă-mi pace, ursule, numai pînă oi sădi un cîmp cu sfeclă din care vei lua şi tu apoi cîtă o să vrei, căci mie mi-or fi de ajuns doar rădăcinile, îl rugă omul.
– Bine.
Şi ursul veni la timpul potrivit să-şi ridice recolta. Dar în curînd îşi dădu seama că ce fusese mai bun, ştiuse omul să-şi oprească. Supărat de păcăleală, hotărî să se ducă din nou să-l ameninţe:
– Omule viclean, m-ai dus de nas! Să ştii că te mănînc!
– Ai dreptate, ursule! Mai dă-mi răgaz să ar şi să semăn pămîntul cu grîu şi de astă-dată ale tale vor fi rădăcinile, îi făgădui omul.
– Bine; aşa mai merge, spuse mulţumit ursul, care nu se prea pricepea la munca cîmpului.
Şi ţăranul, isteţ, culese tot grîul. Vîndu boabele din snopi, îşi mai peteci acoperişul şi-i lăsă rădăcinile ursului.
– De astă-dată nu mai scapi! mormăi ursul. Ţi-ai bătut destul joc de mine! Fii gata într-o oră, că mă întorc să te înghit.
După ce se îndepărtă puţin ursul, iată că trecu pe acolo o vulpe.
– Ce e cu tine, omule, de eşti atît de amărît? întrebă vulpea.
– Aştept să se întoarcă ursul să mă înghită, răspunse omul.
Ce-mi dai dacă te salvez? întrebă vulpea. Îmi dai doi pui graşi?
-Desigur.Aşteaptă şi ai să vezi!
În clipa aceea iată-l şi pe urs. Dar vulpea în haine de vînător începu să strige:
– Om bun, n-ai văzut lupi sau urşi pe aici, că tare mi-e poftă să vînez ceva de soi!
– Spune-i că n-ai văzut nici urmă de urs, îi şopti ursul ţăranului, şi parcă se făcu mai mic, ascunzîndu-se în spatele căruţii.
– N-am mai văzut de mult aşa ceva prin partea locului, îi spuse ţăranul vulpii.
Şi vulpea îi făcu cu ochiul şi se prefăcu apoi că pleacă, dar, de fapt. se apropia de căruţă. Ursul, speriat, o luă la goană şi nu se mai arătă pe-acolo, cînd îşi dădu seama ce prieteni puternici avea ţăranul.
– Ei, unde-s puii cei graşi? întrebă vulpea.
Dar în aceeaşi clipă, doi cîini vînjoşi se repeziră asupra vulpii, de o sfîşiară cu colţii lor ascuţiţi.
Ce-i drept, ţăranul nostru scăpă cu viaţă şi economisi şi cei doi pui graşi, făgăduiţi ca răsplată vulpii; dar de atunci toate vulpile nu se gîndesc decît să răzbune soarta surioarei lor păcălite, punînd laba pe orice pui, rotofei sau nu, ce le-ar ieşi în cale.