A fost o dată ca niciodată o familie de oameni săraci. Trăiau undeva, izolați, într-o căsuță sărăcăcioasă, într-o poiană. Erau: tata, mama și o fetiță de vreo cinci anișori. Erau săraci și părinții își făceau reproșuri multe, fiecare în gând, că nu puteau oferi micuței o bunăstare și stabilitate materială.
Era în miez de iarnă. Afară ninsese și o pătură albă de nea acoperea valea și dealurile din jur. Peste vale se vedea satul alăturat, cu casele acoperite de aceeași zăpadă, dar pe coșurile cărora ieșea un fum care dădea de înțeles că acolo e cald…Părinții fetiței nu puteau să-i ofere decât un minim de căldură, căt să nu înghețe de frig, dar o înconjurau cu toată dragostea de care erau în stare. O iubeau mult.
Într-o zi, fetița vine îmbujorată acasaă și o întrebă pe mama ei:
– Mamă, cine e Moș Nicolae?
Mamei i s-a pus un nod în gât. Știa că de răspunsul ei atârnă decepția copilului. I-a spus că acest Moș Nicolae e un bătrân, care vine la copiii cuminți, în seara de cinci decembrie și le lasă cadouri în ghetuțe.
-Dar, continuă mama, pentru că noi stăm departe de sat e posibil să nu ajungă moșul. I-a spus aceste lucruri și și-a întors fața pentru ca fetița să nu zărească lacrimile de neputința care izvorâse din ochii mamei la gândul că nu poate să îi pună în ghetuțe nici măcar o bomboană.
Fetița nu a așteptat alte explicații. A izbucnit în aplauze și a zis:
-A! Cu siguranță va veni și pe la noi. Și ca să fiu sigură că nu o să treacă pe lângă casă, am să las ghetuțele afară în seara asta!
Mama nu a mai continuat. Știa că, a doua zi, copila va fi atât de dezamăgită cu atât mai mult cu cât știa că Moșu a venit la alți copii.
În seara aceea fetița s-a culcat fericită, în așteptarea cadoului de a doua zi, iar părinții au adormit plânși și triști….
Noatea a trecut ca oricare alta. S-a făcut dimineața. Primul gând al fetiței, când s-a trezit, a fost să sară din pat și să alerge afară la ghetuțe să vadă ce i-a adus Moșu, în timp ce mama îi încălzea lăpticul. Părinții s-au pregătit sufletește cu cuvinte de dragoste, să-și liniștească copila care va veni dezamăgită cu ghetuțele goale, dar….Stupoare!
Fetița a venit îmbujorată, fericită, dansând de bucurie în piciorușele desculți cu ghetuțele pline de zăpadă ținute strâns la piept. S-a apropiat de părinți și le-a spus:
-Mama, tată, uite ce mi-a adus! Moșul nu m-am uitat!
Și părinții s-au privit consternați unul pe celălalt și apoi s-au uitat amandoi în cizmulițele din care a ieșit ceea ce inițial părea doar zăpadă: un cap mic de pisoi, un ghemotoc albde blană, care peste noapte găsise puțină căldură în cizmulițele fetiței și se adăpostise acolo până dimineața. Și acum a ieșit de acolo cu un mieunat slab, simțind mirosul de lapte cald din odaie.