A fost o dată un bărbat și o femeie care aveau o singură fată. Era foarte frumoasă și părinții ei o răsfățau și nu-i dădeau voie să pună mâna pe nimic. Au venit cuscrii s-o ceară de noră, dar mama le spunea tuturor:
– Fiica noastră e tare răsfățată și nu știe să facă de nici unele. Când i se face frig, ea începe să strige:* Apropiați-mă!* și noi atunci facem numaidecât focul în sobă și o apropiem de el ca să se încălzească. Dar îndată ce se încălzește prea tare strigă* Depărtați-mă!* și noi o luăm de lângă foc.
Cum auziră una ca asta, cuscrii își luară picioarele la spinare. Odată a mai venit un bătrân și a întrebat:
-Am auzit că aveți o fată frumoasă. Am venit sa o cer de noră.
Mama fetei îi spuse și lui aceiași poveste:
-Bogdanka noastră est foarte răsfățată. Nu se pricepe la nici un fel de treabă.
Bătrânul spuse:
-Așa cum ați învățat-o, așa ne vom purta și noi cu ea.
Au dat-o și au și făcut nunta.
Bătrânul avea trei fii și două nurori.
A doua zi după nuntă toată lumea se apucă de lucru, numai Bogdanka stătea împodobită și nu punea mâna pe nimic.
A venit și ora prânzului. S-au adunat cu toții și s-au așezat ăn jurul mesei. S-a așezat și Bogdanka. Celelalte nurori aduseseră mâncarea și puse în fața socrului o pită mare. El o luă ,o rupse în bucăți și o împărți.
-Dar pentru nora cea mai tânără? întrebă soacra.
-Ea nu-i flămândă, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește nu-i e foame.
După masă se apucară cu toții din nou de lucru. Bogdanka ședea și nu punea mâna pe nimic. Se adunară din nou la cină. Socrul a luat pita, a rupt-o în bucăți și a împărțit-o.
-Dar pentru Bogdanka? făcu din nou soacra.
-Ea nu-i flămândă, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește, nu are poftă de mâncare.
Cinară, mai vorbiră puțin și se culcară.
S-a culcat și Bogdanka, dar nu putea închide ochii de foame.
Așteptă cu sufletul la gură să se lumineze de ziuă. Cum se crăpă de ziuă, se sculă pe tăcute, se spălă pe ochi, mătură curtea, mulse vacile, dădu drumul vitelor. Se treziră și ceilalți. Când dădură cu ochii de Bogdanka se uitară unul la altul și zâmbiră.
La prânz, cine puse masa cea dintâi și se așeză ultima? Bogdanka. Bătrânul rupse pita, îi dădu ei bucata cea mai mare și spuse:
-Tu Bogdanka, astăzi ai muncit mai mult decât toți, de aceea îți dau ție bucata cea mai mare.
A trecut o săptămână, două. Bogdanka se trezea dis- de-dimineață și toată ziua n-avea astâmpăr. Se făcuse sprintenă și harnică. Nimeni nu muncea ca ea. În a treia duminică părinții ei au venit să vadă cum o mai duce fata lor răsfățată. Ai casei îi văzură de departe și ieșiră cu toții să-i întâmpine.
Bogdanka dădu fuga cea dintâi, deschise orțile și strigă:
-Mamă!…Tată!… Coborâți cât mai repede din căruță și apucați-vă de treabă. Aici nu-i ca la voi; cine nu muncește, nu mănâncă.