A fost odată un iepuraș frumos, rotund și alb ca un ghem de vată; și avea niște urechiușe ca două petale mătăsoae. Dar faptul că era atât e mic și atât de pufos nu îi era deloc pe plac și cînd întâlni o Zână bună, plutind pe un nouraș, îi spuse:
-Zână bună, de ce sunt eu atât de mic? Vreau să fiu și eu mare, cel puțin cât Leul sau Tigrul.
Zâna era gata să-l certe pe nemulțumit, dar văzându-i ochișorii rotunzi și triști, se înduplecă și-i spuse:
-Bine, bine. Ia să vedem cât ești de viteaz și după aceea mai stăm de vorbă. Vreau să îmi aduci o pană de Erete, un dinte de Crocodil și un ou de Șarpe.
Iepurașul care dorea cu orice chip să fie și el mare cau Leu sau ca un Tigru n-a așteptat să îi spună de două ori și se făcu nevăzut. Îndreptându-se spre locul unde creșteau trestii înalte, tăie o bucată din tulpina trestiei, meșteri un pic la ea și reuși să facă un fluier.
– Acum știu ce am de făcut, își zise Iepurașul frecându-și lăbuțele de bucurie.
Din salt în salt părăsi câmpia și urcă pe niște dealuri mai înalte. Acolo, între stânci pe jumătate ascunsem trăia Eretele, spaima păsărilor.
La o oarecare distanță, iepurațul începu să fluiere: tu…tuuu…tuuu…tuturuuu.
Eretele, care-și făcea siesta după o masă bună, se trezi și supărat părăsi hamacul în căutarea celui care-l deranjase.
-Ce faci aici obraznicule?
-Ah, domnule Erete, doar am atns fluerul meu de păr fermecat. Iertati-mă că v-am deranjat, dar îmi era sete și chemam apa la mine.
-Aha! exclamă eretele, deci părul tău sună ca un fluier fermecat?
-Da, domnule Erete, doar cât sufli și face să apară orice mâncare îți dorești.
-Ia te uită! Aș vrea și eu un fir de păr, casa nu mai obosesc căutând de mâncare.
Iepurașul zâmbi de naivitatea Eretelui și cu un ton indiferent îi spuse:
– Dacă vă place, pot să vi-l dau, dar cu condiția să primesc și eu o pană din aripa dumneavoastră.
-Desigur, desigur, nimic mai simplu. Și zicând acestea, îi dădu o pană din aripa sa.
Iepurașul o luă fericit si, înainte ca Eretele să-și dea seama de înșelătorie, dispăru ca prin farmec. Coborâ colina, și cum mergea el așa gânditor, se trezi în dreptul unui boschet din care cine credeți că ieșea? Șarpele!
Iepurașul scoase repede fluirașul și începu iar: tu…tuuu…tuuu…tuturuuu.
Șarpele se întoarse furios și-i strigă:
– Hei, băiete! Nu ți-ai găsit alt loc să faci tărăboi?
– Ah, dacă ați ști ce foame-mi este!
-Și dacă ți-e foame trebuie să fluieri ca un disperat?
-Fluierul eu este dintr-un fir de păr fermecat.
-Fermecat? Fii serios, băiete, eu sunt prea bătrân ca să ai cred așa ceva.
Iepurșul mai flueră o dată. Șarpele se încoloci, se descoloci, se târâ spre el, ca să audă mai bine.
-Și ce faci tu cu firul tau de păr fermecat?
-Ah, îl fac să-i aducă tot felul de âncăruri.
-Dovedește-mi!
-Pentru astăzi nu-i mai pot cere nimic. Dar ați văzut vreodată un fir de păr să cânte așa?
Șarpele reflectă pentru un moment și până la urmă se lăsă convins.
-Aș dori să am un astfel fir de păr. Nu vrei să mi-l vinzi?
-Nu, asta nu se poate…Dar aș putea să ți-l dau în schimbul unui ou de-l duneavoastră.
-N-am auzit ceva mai caraghios. Dar dacă asta vrei, am să-ți fac voia. Și după ce se ondulă de câteva ori, intră în scorbură și într-o clipă ieși cu oul promis.
Acum lucrurile deveneau mai complicate.Cum va reuși să obțină un dinte de-al crocodilului? Tot gândindu-se așa, porni pe drumul spre râu. Cînd începu să se audă șopotul apei, cineva îl strigă:
-Hei, ce mai faci?
-Ah, dumneata erai, domnule Pelican! Ce plăcere îmi face să te văd, răspunse politicos Iepurașul.
-Ce cauți pe aici?
Trebuie să-l văd pe Crocodil.
-Aici este, și cu ciocul lui Greoi făcu semn spre o insuliță plutitoare, care lăsa în urma ei o dâră de spumă.
Tu…Tuuuu.Truutu….se auzi fluierul Iepurașului.
-Cine îndrăznește să facă atâta zgomot?
-Ah, eu, domnule Crocodil. Văcer scuze că nu v-am văzut?
-Dar ce faci cu fluierul acela?
-Fluier? Nu este un fluier. Este un fir din părul meu fermecat, care cântă o dată pe zi, ca să atragă tot felul de animale, să le mănânc. Dar la ce-mi trebuie mie dacă eu mă hrănesc cu iarbă?
-Un fir de păr care cântă ca un fluier? Și care aduce animalele la el? Interesant, foarte interesant.
-Este adevărat, dar pentru cei care se hrănesc cu păsări, cu pește, dar nu pentru mine.
-Așa e, așa e! Cred că mie mi-ar fi de folos!
-Dumneavoastră, domnule Crocodil, ați putea dormi toată ziua și când vi s-ar face foame n-ați face decât să fluierați din firul de păr fermecat și mâncarea v-ar prisosi.
-Bine, bine, băiete. Îmi poți da mie firul tău de păr fermecat?
-Să vi-l dau?
-Adica să mi-l vinzi am vrut sa spun.
-De vândut nu- vând. Poate să-l schimb.
-Să-l schimbi? Cu ce să-l schimbi?
-Cu un dinte de-al dumneavoastră.
-Un dinte? Ești oare nebun?
-Este singurul lucru care îmi mai lipsește , domnule, Crocodil.
Și deodată Pelicanul care asistase la discuție întrebă o altă pasăre care tocmai zbura pe acolo:
-Auzi, prietene, ce zici de povestea Iepurașului.
-Cred că de data asta Crocodilul va pierde, souse pasărea fără să se oprească din zbor.
-Da, da, așa cred și eu, spuse Pelicanul gânditor.
Între timp, Crocodilul văzând că Iepurașul dă să plece îi strigă:
-Hei băiete! Unde pleci așa grăbit?
-Acasă! Unde să mă duc?
-Stai o clipă. Eu aș vrea să am firul tău de păr fermecat, dar…..fără dintele meu ce mă fac?
-Asta nu mai știu. Ceea ce pot să vă asigur este că mâncarea vă va veni la nas.
-Ia stai, ia stai. Ce să mai chibzuiesc. Cui nu-i place să-i vină mâncarea la nas?
Și zicând aceasta își scoase dintr-o smuncitură dintele și-l întinse Iepurașului.
Acesta, fericit, o luă la fugă și nu s-a mai oprit decât în locul unde o întâlnise pe Zâna cea bună, așezată pe un nouraș.
-Zână bună, am adus ce mi-ai poruncit:pana, oul și dintele.
-Și ce vrei acum, Iepurașule?
-Să-ți ții făgăduiala.
-Făgăduiala? Află că totul este bine alcătuit pe pământ. Dacă tu așa mic cum ești ai reușit să-l înșeli pe Erete, pe Șarpe și pe Crocodil, ce catastrofă ai produce dacă ai fi mare cât un Leu? Rămâi așa cum ești. Să nu-ți dorești niciodată să fii în pielea altcuiva.
Și zicând aceasta îl trase ușor de urechiușe, dar dintro- dată urechile începu să se lungească și se făcură așa cum le știi și tu.