În vremurile de odinioară trăia un vânător sărac, pe nume Bandi. Odată Bandi luă urma a șapte tigri; pe șase dintre ei îi ucise, dar pe al șaptelea nu-l nimerea, și acesta scăpă cu viață.
Trecură mai multe zile și iată că Bandi începu să se pregătească să plece la oaste. Își luă rămas bun de la neamuri, își sărută nevasta și copiii și, împreună cu alții de o seamă cu el, o porni la drum.
În fruntea recruților era un om mai vârstnic, cam de vreo patruzeci de ani. Spre seară se opriră pentru popas. În zori băgară de seamă că din peștera vecină a ieșit un tigru care s-a ascuns în munți. În ziua următoare, tigrul apăru din nou: abia se deșteptară flăcăii, că umbra binecunoscută a fiarei se fulgeră prin apropierea lor.
Căpetenia îi întrebă:
– Care dintre voi a încercat să vâneze acest tigru și nu l-a nimerit?
Toți tăceau.
Atunci căpetenia le porunci ostașilor să-și pună căciulile una lângă alta, iar ei se ascunseră prin prejmă.
Abia se pitiră toți după o movilă că se și ivi tigrul. Din două salturi ajunse lângă grămada de căciuli, o înhăță pe cea a lui Bandi și o făcu bucăți.
– Deci tu ai lăsat tigrul în viață! se repezi căpetenia la Bandi.
– Da, răspunse cu tristețe vânătorul.
– Noi nu vrem să pierim cu toții din cauza ta. Rămâi aici, ucide tigrul și abia apoi să ne ajungi din urmă! Și căpetenia o porni mai departe, cu detașamentul după el.â
Lui Bandi nu-i rămase altceva de făcut decât să se așeze la pândăși să-și aștepte dușmanul.
Tigrul veni seara, ca de obicei. Bandi văzu cu groază că fiara de furișează drept spre el. În ultima clipă, când tigrul se aruncă asupra lui, Bandi apăsă pe trăgaci și , în același timp, își pierdu cunoștința.
Își veni în fire abia spre dimineațăși, dintr-o dată, simți o greutate apăsându-i pioarele. Ridicându-se cu mare trudă, Bandi dădu cu ochii de tigrul mort. Eliberându-și picioarele de sub leșul fiarei, o luă la goană pe urmele tovarășilor săi, dar nu izbuti să-i mai ajungă.
Atunci se sui în vârful unui deal și privi roată, jur împrejur. La poalele dealului ardea un foc, iar în ceaunul de deasupra lui fierbea ceva. Bandi coborî din vârful dealului, merse până la focul acela, mâncă fiertura toatăși se culcă apoi în scobitura unei stânci. Deodată, lângă ceaunul gol se ivi ca din pământ un om burduhănos. La brâu îi atârna un cuțit lung.
– Cine mi-a mâncat mâncarea? răcni el cu glas fioros.
Bandi, de frică, înhăță pușca și, fără să ochească, trase. Burduhănosul căzu, dar în aceeași clipă se ridică din nou în picioare.
– Cine a tras? Să iasă la vedere că de nu, îl nimicesc! urlă el.
După ce-și reîncărcă pușca, Bandi ieși de după stânci și-și ceru iertare, spunând că a tras de spaimă.
– Nu-i nimic, spuse stăpânul ceaunului. Eu sunt hanul acestor locuri și te iert, deși m-ai rănit de moarte. Palatul meu e la miază-noapte de aici. Ia această cheie, intră în casa mea și stăpânește-o sănătos! Și, spunând aceste vorbe, hanul își dădu duhul.
Vânătorul porni în direcția arătată. După puțină vreme văzu într-adevăr un palat mare, în jurul căruia pășteau o mulțime de vite, și intră în el.
În timpul nopții, Bandi auzi o ușă scârțâind. Părea că cineva încerca să deschidă ușa iatacului. Zărind în întuneric un ochi roșiatic, Bandi sări în sus de spaimăși, smulgând pușca din cui, trase un foc. Luminița roșie dispăru, iar el adormi din nou, liniștit.
Dimineața, Bandi se uită pe geam și văzu în fața casei un elefant, iar alături de el leșul unei dihănii îngrozitoare.
De atunci Bandi și elefantul se împrietenirăși trăiră împreună. Se dovedi că se născuseră pe aceleași meleaguri. Curând, pe cei doi prieteni îi apucă dorul de casă, așa că o porniră spre țara lor de baștină.
Între timp, cei din familia lui Bandi, încredințați că el pierise sfâșiat de tigru, îl plângeau fără încetare.
Când Bandi, viu și nevătămat, apăru călare pe un elefant, bucuria lor nu mai avu margini. Dar revederea fu de scurtă durată – sorocul serviciului militar încă nu trecuse – și Bandi fu din nou chemat la oaste. Îl lăsă acasă pe elefant, iar acesta avu grijă ca familia lui Bandi să nu ducă lipsă de nimic.
Întorcându-se de la oaste, Bandi trăi mulți ani fericiți, împreună cu ai săi și cu credinciosul elefant